Repede

Trecea un tren peste un pod cândva,

Inima cuiva bătea, în așteptarea altcuiva,

Un fior de dor dintr-un suflet răsărea,

Un cântec frumos de departe se-auzea;

Ploua încet pe șinele paralele,

Vântul își plimba asprele degețele

Prin părul făcut inele 

Al unei blonde senzuale;

Curgea timpul, ca un râu la vale

Repede, desigur, nu agale,

Nisipurile din clepsidre 

Erau obișnuite să evadeze,

Vagoanele cu fericire 

Mai aveau puțin până să deraieze.

Zbura o pasăre măiastră

Peste o mare de plăcere-albastră,

O floare de nu-mă-uita 
Îmi zâmbea din glastră,

Priveam tăcută pe-a lumii fereastră;

Era o seară destul de liniștită

Și m-am lăsat ispitită

De un parfum amețitor;

Amor a apărut în decor

Ca nu cumva să cobor 

De pe Scara Bucuriilor.

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Iubire fără hotare