Zbura un albatros...

Zbura un albatros la ceas de seară
Cu gândul la minunata primăvară
Spre o țărișoară de pe alt continent
Unde soarele-i zilnic prezent.

Zbura, zbura, cu aripile-i lungi,
Traversa ape, trecea peste văi și lunci,
Frumosul albatros
Nu mai voia să coboare jos, pe pământ;

Razele Lunii de argint îl mângâiau pe aripi,
Cerul era senin, vântul nu bătea
Și el zbura, zbura, spre miazănoapte,
Se bucura de libertate...

Dar a venit furtuna dintr-o dat',
Zarea s-a întunecat, a tunat și-a fulgerat,
Albatrosul s-a speriat,
S-a întors întristat de unde a plecat.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare