Prin sita timpului

Mi-e dor de tine ca de lumina din zori,
Când ești departe, în mine-i întuneric,
Sunt ploi infernale și crunte ninsori...
Aș vrea prin sita timpului să te strecori,
În voaluri de iubire să mă înfășori,
Apoi să mă iei de subsuori,
Să mă ridici până la cerul făr' de nori.

Mi-e dor de cireșii înfloriți
Pe lângă care ne plimbam fericiți
În fiecare primăvară minunată
Ce lăsa cu gura căscată pe oricine;

Mi-e dor de apele cristaline ale ochilor tăi
În care se scăldau ochii blânzi ai mei,
Aromă de parfum de tei simțeam
Când mă apropiam de gura ta,
Inima îmi tresălta de bucurie
Când c-un sărut mă aprindeai
Ca pe-o făclie.

O mie de zile, de nopți divine,
Am petrecut ca-n vise cu tine,
Azi vreau să fie ca altădată,
Să ne iubim cum ne iubeam odată,
Să nu ne pese de nimic;

Mi-e dor să-ți zic că te ador,
Că ești balsam vindecător
Pentru suflețelul meu,
Mi-e dor de tine mereu!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare