vineri, 17 ianuarie 2020

Credeam...

Credeam cândva
Că sunt ca un zid de piatră
Ce nu se poate dărâma,
Ca o barieră de oțel înaltă
Peste care nu va trece nimenea,
Credeam că nu are cine să îmi fure
Inima cu toată dragostea din ea.

Credeam că sunt femeia puternică,
Pașnică mai rar... războinică 
Trei sute de zile din calendar;
Luptam într-un război imaginar
Pe frontul salvării persoanelor rănite
De Cupidon nebunul
Care nu mai trăgea cu arcul, ci cu tunul.

Din turnul meu de fildeș 
Priveam lumea de sus
De la răsărit de soare până la apus,
Până când ai apărut și m-ai sedus;
Credeam că nu-s ca mine multe fete
Care să poarte în picioare ghete 
Doar ca să calce pe lacrimi și pe regrete.

Credeam eu, subsemnata,
Că-i bună pe termen lung armata,
Până să-mi cucerești sufletul,
Căci azi face doar ce vrei tu,
Îți este subjugat, dragul meu comandant;
Las garda jos, mă simt neputincioasă,
Accept să îți fiu mireasă!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu