Noi...

Singuri, la capăt de lume,
Compunem poeme fără nume,
Aprindem stele norocoase
Cu scânteile din privirile noastre
În nopțile frumoase albastre.

Ca două astre luminoase
Pe aripi de vise la ore târzii
Înconjurați de razele Lunii argintii
Zburăm prin diferite galaxii
Ținându-ne de mână,
Netemându-ne de ploaie sau furtună.

Timpul trece agale
Când parcurgem distanțe ireale
Ca să ajungem pe drumul împlinirii
Care-i pavat cu petale de flori;
Pe cerul vieții noastre nu sunt  nori.

Singuri, îmbrăcați în culori vii,
Facem popasuri dese printre nostalgii
Ca să ștergem cu buretele uitării
Părțile neinteresante din trecut;

Ne trăim prezentul
Integrându-ne în albul absolut
Al liniștii depline,
Ne bucurăm la maxim
De clipele divine petrecute în doi.

Noi scriem versuri minunate
Cu rime împerecheate sau îmbrățișate,
Folosim zeci de liniuțe de unire,
Facem artă din iubire, ideal din fericire.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare