Dragoste

Tu mă aprinzi și mă stingi ca pe o torță,

Întâi îmi dai forță, apoi mă arunci 

De pe munți sau de pe stânci 

În râpele cele mai adânci,

Mă învingi de fiecare dată

Căci nu-s decât o biată fată,

Nu-ți pot ține piept niciodată.

Tu mă ridici, tu mă cobori,

Îmi dai calzi și reci fiori,

Mă duci pe cărări neumblate

În miez fierbinte de noapte,

Mă ții cu capul în nori în zori,

Sunt dependentă de parfumul tău

Care mă îmbată instantaneu.

Dragoste, uneori ești ca o pacoste

Dar m-am obișnuit cu tine,

În preajma ta mă simt cel mai bine,

Te iubesc așa cum ești,

Nu vreau să lipsești din viața mea

Căci fără tine s-ar alege praful de ea.

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Iubire fără hotare