Rămâi... !

Lipește-ți inima de inima mea
Ca să bată amândouă la unison,
Rămâi al sufletului meu amfitrion
Ca să te scap de orice ghinion.

Dezbracă-te iubite de durere
Să înotăm în marea de plăcere,
Nu-ți ascunde emoțiile după perdea,
Lasă-mă să-ți ușurez viața grea.

Pune-ți fruntea lângă fruntea mea
Să stăm minute-n șir așa
Ca doi porumbei îndrăgostiți
Obișnuiți cu vremea rea.

Lasă-mă să te acopăr cu iubirea mea
Că o să-ți fie cald și bine în brațe la mine,
Acoperă-mi gura cu gura ta
Ca să nu mai pot scoate un cuvânt;

Rdică-mă de pe pământ
Cu dulcele-ți minunat sărut,
Du-mă în al nouălea cer
Unde nu există timp efemer.

E noapte, și e ger,
Dar trupul mi-e fierbinte,
Când îți văd privirea pătimașă
Parcă îmi ies din minte!

Vreau să ne iubim cu ardoare,
Acum, când e viscol și ninsoare,
Să se topească munții de gheață
Până mâine dimineață!

Hai să-i râdem în față iernii polare
Care ne-a luat prin surprindere
Ieri, în amiaza mare,
Când ne-a lăsat fără soare!

Autor - Crisastemis