Acea poezie

Acea poezie scrisă pe o coală de hârtie

Albă ca zăpada unei ierni ca în povești

De care astăzi îmi amintești,

Știu că era dedicată mie.

Acea poezie m-a făcut să mă simt vie

Căci a aprins subit a dragostei făclie;

Inima mea, la fel ca a ta, ardea, ardea,

Ziua, noaptea, sufletu-mi te dorea, 

Mintea-mi zbura, la tine zbura,

Trupu-mi voia atingerea ta,

Gurița mea non-stop tânjea 

După gurița-ți dulce ca fraga.

Acea poezie nu-mi lipsea din gânduri,

Mă ajuta să trec peste clipele tulburi,

Lacrimi rotunde ca boabele de struguri

Nu mai curgeau din ochii mei

Pentru că raza speranței strălucea 

Tot timpul deasupra mea.

Acea poezie 

Superbă ca floarea de iasomie

Pe care o ador

Mi-a fost izvor dătător de viață ani la rând;

Îți mulțumesc... de mii de ori!

Te iubesc mai mult decât oricând!

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Iubire fără hotare