În noaptea aceea

Dormea adânc un fluture albastru
Pe coama unui cal măiastru
Iar eu mă minunam de-un astru
Pictat pe-o pânză albă de bumbac;

Era cald în al inimii mele cerdac,
Sufletul mă îndemna să tac,
Dar eu voiam să mă dezbrac de tăcere,
Să urlu de fericire, nu de durere.

Dormeau florile-n grădină
În noaptea aceea senină
Și-am scos de la naftalină
O bucată de etamină
Pe care-am reușit să cos
Arcul și săgeata lui Eros.

Dormea un prinț frumos sub un chiparos
Pe un covor de frunze întors pe dos,
În noaptea aceea fermecată
Ca-ntr-o poveste veche minunată.

Dormea lumea toată
Dar eu eram trează ca altădată,
Îmi tatuam pe coala curată a sufletului
Numele iubitului meu drag.

Dormeau nuferii pe lac,
Timpul nu mai era posac,
Stele verzi pe cer dansau,
Fiori de dragoste prin aer pluteau.

Era liniște deplină
În universu-mi învăluit de o lumină
Venită de undeva de sus,
De pe tărâmul îngerilor Lui Iisus.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare