Dacă inima nu ți-ar bătea destul de tare
Când îmi dai nu doar o-mbrățișare
În zori când soarele răsare,
Aș zice că iubirea e înșelătoare,
M-aș rătăci pe o cărare
Ce-ar duce spre nicăieri,
M-ar răscoli ca furtunile
Amintirile noastre de ieri,
N-aș mai avea în suflet primăveri.
Dacă-n anumite seri
Nu mi-ai mai aduce flori
Și nu mi-ai umple cu bucurii
Cămările curate ale inimii,
Aș zice că nu știi să mă faci fericită,
Aș fi dezamăgită, n-aș mai scrie poezii,
Nu ți-aș mai picta viața în culori rozalii.
Dacă nu m-ai iubi atât de mult,
M-aș simți ca o frunză-n vânt,
M-aș legăna dintr-o parte într-alta
Până când aș cădea în capcana tristeții,
Aș suferi de la venirea dimineții
Până la miezul nopții,
Strălucirea stelelor
Mi s-ar fi părea a fi ceva obișnuit,
Lumina Lunii m-ar lăsa indiferentă
De n-aș fi de tine dependentă.
Te iubesc om frumos, blând!
N-am să mi te scot din minte,
Din inimă, din suflet, nicicând.
Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu