Nu-i de mirare!

Ți-s ochii limpezi ca două izvoare
În care se-oglindesc stele strălucitoare
În nopțile de vară dogoritoare
Când pescărușii se plimbă ca noi doi
Pe-același țărm superb de mare.

Ți-e chipul angelic, nu-i de mirare,
Lumina din sufletu-ți blând
Se vede din depărtare,
În brațele-ți iubitoare aș sta mereu,
Centrul universului meu.

Ți-e trupul parcă sculptat,
Frumusețea, de neegalat,
Dumnezeu când te-a creat
Cu daruri multe te-a înzestrat.

Ți-s mâinile fine, ca de pianist,
Când mă atingi cu greu rezist
Tentației de-a te îmbrățișa;
Ți-s buzele mai dulci ca mierea,
În fiecare minut cu foc le-aș săruta.

Ce bine că faci parte din viața mea!
Ești muza care mă inspiră neîncetat,
Oază fermecată de iubire,
Orizont nemărginit de fericire.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare