Îmi place să...

Îmi place să mă privești
Ca un adolescent timid cu suflet candid
Când trece pe lângă noi timpul perfid;
Îmi place să te strig, să te caut în mulțime
Când te ascunzi ca un copil de mine
Doar ca să stau cu ochii pe tine
Să nu cumva să mi te fure cineva.

Îmi place să-mi spui că sunt primăvara ta,
Rază strălucitoare de Lună și de stea,
Lumină lină coborâtă din Rai,
Floare parfumată de Mai;
Mă bucur că mă ai la inimioară,
Că mă iubești nespus ca odinioară.

Îmi place să-ți pui capul pe umărul meu
Când plouă rău și sufletul mi-e neliniștit
Din cauza norilor de granit
Care acoperă cerul la asfințit;
Te iubesc până la plus infinit,
Ești tot ce mi-am dorit.

Îmi place dragul meu iubit
Să îmi aduci zâmbetul pe buze
În clipele confuze de așteptare
A curcubeului care cu greu apare
După furtună pe necuprinsa zare.

Îmi place să ne iubim cu ardoare
De când soarele răsare, până a doua zi,
Îmi place să îmi reciți poezii
În serile de iarnă argintii
Când ardem de dorință ca două focuri vii;

Îmi place să-mi scrii bilețele de amor,
Să le lipești pe ușa de la dormitor
Când călătoresc în lumea viselor
În nopțile albe sau albastre
Și ud cu lacrimi de bucurie
Florile frumoase din glastre
Să nu se ofilească prea ușor;

Îmi place să mă strângi în brațe
Tare, tare, nu încetișor,
Să mă săruți cu drag, cu dor,
Să simt că pot să zbor pe aripi de iubire
Cu tine, până la oaza de fericire.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare