Știam, știai

Amprente pe suflet mi-ai lăsat

Nenumărate, intenționat,

De-atunci, de prima dat'

Când drumurile noastre 

Nu-ntâmplător s-au intersectat

Într-o zi de vară, pe-nserat;

Ca un bărbat galant,

De mine te-ai apropiat,

Mi-ai sărutat mâinile-amândouă

Apoi m-ai îmbrățișat;

Zâmbetu-ți gingaș, pe loc m-a fermecat,

Ochii tăi frumoși m-au hipnotizat,

Inima mi-a tresăltat de bucurie;

Eros dăduse startul la veselie.

O mie de nopți și zile am trăit

Ca în poveștile nemuritoare,

Universul Fericirii avea contur, culoare,

Era-n sfârșit soare pe strada mea.

Când m-ai întrebat
Dacă vreau să fiu mireasa ta,
Ți-am răspuns cu voce tare... Da!

Credeam în dragostea la prima vedere,

Eram sigură c-ai să-mi oferi 
Sprijin, mângâiere;

Simțeam că nimeni nu-mi poate lua

Ceva ce îmi aparținea demult

De dinainte să mă fi născut,

Știam că pentru tine sunt făcută,

Știai că pentru mine ești făcut.

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Iubire fără hotare

Noi...

Singuri, la capăt de lume,
Compunem poeme fără nume,
Aprindem stele norocoase
Cu scânteile din privirile noastre
În nopțile frumoase albastre.

Ca două astre luminoase
Pe aripi de vise la ore târzii
Înconjurați de razele Lunii argintii
Zburăm prin diferite galaxii
Ținându-ne de mână,
Netemându-ne de ploaie sau furtună.

Timpul trece agale
Când parcurgem distanțe ireale
Ca să ajungem pe drumul împlinirii
Care-i pavat cu petale de flori;
Pe cerul vieții noastre nu sunt  nori.

Singuri, îmbrăcați în culori vii,
Facem popasuri dese printre nostalgii
Ca să ștergem cu buretele uitării
Părțile neinteresante din trecut;

Ne trăim prezentul
Integrându-ne în albul absolut
Al liniștii depline,
Ne bucurăm la maxim
De clipele divine petrecute în doi.

Noi scriem versuri minunate
Cu rime împerecheate sau îmbrățișate,
Folosim zeci de liniuțe de unire,
Facem artă din iubire, ideal din fericire.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare

Fericirea mea

Tu ești ca un înger păzitor,
Ai grijă de mine din zori până-n noapte,
M-ajuți să trec peste hârtoape,
Îmi faci poduri de flori peste ape.

Tu îmi ești aproape
Cu sufletul cu inima,
Mă iubești cu toată ființa ta
La fel cum și eu te iubesc.

Tu mă faci să zâmbesc în fiecare zi,
Mă-mbraci în raze de lumină aurii,
Mă înconjori ca pe-o cetate,
Îmi pui pe umeri aripi colorate.

Tu m-ai învățat să zbor
Când drumul vieții îmi părea că nu-i ușor,
Mi-ai pus lumea-ți frumoasă la picioare,
Mi-ai adus în suflet soare.

Tu ești ca o umbră călătoare
Îmi ții răcoare în verile dogoritoare,
În brațele-ți iubitoare mereu aș sta,
Tu ești fericirea mea.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare

Jur... !

Eu fără tine n-aș putea trăi,
Jur pe stelele aprinse argintii!
Orice noapte neagră se preface-n zi
Când în brațe tu mă ții.

Eu fără tine m-aș rătăci
Pe cărări întortocheate pustii,
De ziduri de dureri adesea m-aș lovi
De nu ai locui în mine, în centrul inimii.

Eu n-aș ști ce-nseamnă bucurii
Dacă tu nu m-ai iubi,
Ca o floare cu petale rozalii
De supărare brusc m-aș ofili.

Eu fără tine n-aș putea rezista
În lumea aceasta rea,
Viata mi-e o nesfârșită sărbătoare
De când m-ai primit în sufletu-ți mare.

Eu te iubesc cu disperare
Cu zeci de semne de mirare!!!
Ești barca de salvare 
Cu care mă avânt în larg, omule drag!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare

Iar și iar...

În luna lui Gerar, te caut iar și iar,

Din cauza ta de multă vreme

Vărs lacrimi de chihlimbar,

Mi-e inima ca un estuar,

Sufletul mi-e pus pe jar.

E început de calendar,

Cu greu pot eu rezista 

Fără să îți simt parfumul

Primăvară minunată,

Știi că ești preferata mea!

Abia aștept să revii,

Să văd frezii înflorite 

Și lalele-mbobocite,

Fluturi argintii zburând,

S-aud mierlele cântând!

Tare-aș vrea ca mâine-n zori

Desculță, prin iarba crudă,

Nudă de tăceri și de dureri,

Să mă plimb câteva ore,

Să uit de viscolul de ieri!

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Iubire fără hotare

Good night!

Sleep tight!
May your guardian angel
to help you wake up in the morning
shining like a ray of light!

Crisastemis

Repede

Trecea un tren peste un pod cândva,

Inima cuiva bătea, în așteptarea altcuiva,

Un fior de dor dintr-un suflet răsărea,

Un cântec frumos de departe se-auzea;

Ploua încet pe șinele paralele,

Vântul își plimba asprele degețele

Prin părul făcut inele 

Al unei blonde senzuale;

Curgea timpul, ca un râu la vale

Repede, desigur, nu agale,

Nisipurile din clepsidre 

Erau obișnuite să evadeze,

Vagoanele cu fericire 

Mai aveau puțin până să deraieze.

Zbura o pasăre măiastră

Peste o mare de plăcere-albastră,

O floare de nu-mă-uita 
Îmi zâmbea din glastră,

Priveam tăcută pe-a lumii fereastră;

Era o seară destul de liniștită

Și m-am lăsat ispitită

De un parfum amețitor;

Amor a apărut în decor

Ca nu cumva să cobor 

De pe Scara Bucuriilor.

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Iubire fără hotare

Tot mereu

Tu și eu, pe-aceeași lungime de undă 
Suntem tot mereu,
Ne întâlnim instantaneu cu fericirea
Care de ani de zile ne-a-nvățat 
Ce-nseamnă zborul și plutirea prin Infinit;

De la răsărit până la asfințit de soare
Ne umplem ale sufletelor hambare 
Cu daruri minunate și cu bucurii
Care ne înfrumusețează viețile zi de zi.

Amândoi compunem poezii
Pentru oamenii credincioși ca noi,
Pe albe foi punem ce gândim,
În inimile bune sădim lăstari de soi
Din care răsar muguri de iubire.

Noi doi, ne înțelegem dintr-o privire,
În vocabularele noastre nu există
Cuvintele "tristețe, dezamăgire",
Ne iubim până la soare și mai departe,
Orizonturile ne sunt nelimitate.

În fiecare carte pe care o scriem
Cu penițele inimilor noastre
Zările-s întotdeauna albastre,
Nimeni nu ne poate tulbura nicicând
Visarea din care ne trezim în zori surâzând.

Stele de aur se-aprind rând pe rând
Pe cerul nopților senine
Când mâinile noastre se ating,
Ca două sfere de lumină
Prin multe galaxii călătorim 
La braț cu binefăcătorul Eros 
De care nu ne dezlipim ore în șir.

Tu ești ca un fir de busuioc,
Îmi porți încontinuu noroc,
Eu sunt ca un strașnic foc,
Ard de dor și de dorință,
Te iubesc cu întreaga-mi ființă.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare

Era...

Era atunci, se întâmpla,
Sub nasul tău, sub privirea mea,
Eros, cu firele iubirii ne conecta,
Cu arcu-i fermecat în noi trăgea,
Inimile ni le săgeta,
Sufletele ni le încătușa;
De multă vreme își dorea
Ca tu și eu, să fim nu doi,
Ci-o singură ființă
Până-n viața de apoi.

Era o zi de toamnă oarecare
Atunci când eu stăteam
Cu ochii ațintiți în zare
Dorind să văd raze aurii de soare;
Pe timpul acela posomorât,
De nicăieri, într-un minut ai apărut
La jumătatea unui drum necunoscut;

Ploua, ploua, și-mi era tare frig,
Voiam pe cineva să strig,
Să-mi împrumute o umbrelă,
Să mă ajute să pun o atelă
La o aripioară frântă
A unui porumbel voiajor.

Era destulă liniște-n decor,
Covoare de frunze uscate de mohor
Erau înșirate pe ici, pe colo;
Mi-ai spus că ești solo și m-ai invitat
La tine la palat, să-mi spui o poveste
Despre fluturi roz și păsări măiestre;

Cu drag am acceptat să te-nsoțesc,
Simțeam că mă îndrăgostesc
De vocea-ți dulce, de parfumul tău,
De stilu-ți elegant, rafinat...
Se vedea că nu ești un bărbat obișnuit;

Mi se părea că ne-am mai întâlnit
Demult cândva, la margine de Infinit,
Pe poteci de vise se prea poate
Să ne fi intersectat în vreo noapte.

Era o seară minunată
Când ne-am iubit cu patos prima dată;
De-atunci, o ținem tot așa,
Căci prințe, m-ai facut prințesa ta,
Alături de tine mereu voi sta.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare

Zbura un albatros...

Zbura un albatros la ceas de seară
Cu gândul la minunata primăvară
Spre o țărișoară de pe alt continent
Unde soarele-i zilnic prezent.

Zbura, zbura, cu aripile-i lungi,
Traversa ape, trecea peste văi și lunci,
Frumosul albatros
Nu mai voia să coboare jos, pe pământ;

Razele Lunii de argint îl mângâiau pe aripi,
Cerul era senin, vântul nu bătea
Și el zbura, zbura, spre miazănoapte,
Se bucura de libertate...

Dar a venit furtuna dintr-o dat',
Zarea s-a întunecat, a tunat și-a fulgerat,
Albatrosul s-a speriat,
S-a întors întristat de unde a plecat.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare

Aș zice că...

Dacă inima nu ți-ar bătea destul de tare

Când îmi dai nu doar o-mbrățișare

În zori când soarele răsare,

Aș zice că iubirea e înșelătoare,

M-aș rătăci pe o cărare

Ce-ar duce spre nicăieri,

M-ar răscoli ca furtunile

Amintirile noastre de ieri,

N-aș mai avea în suflet primăveri.

Dacă-n anumite seri 

Nu mi-ai mai aduce flori 

Și nu mi-ai umple cu bucurii

Cămările curate ale inimii,

Aș zice că nu știi să mă faci fericită,

Aș fi dezamăgită, n-aș mai scrie poezii,

Nu ți-aș mai picta viața în culori rozalii.

Dacă nu m-ai iubi atât de mult,

M-aș simți ca o frunză-n vânt,

M-aș legăna dintr-o parte într-alta

Până când aș cădea în capcana tristeții,

Aș suferi de la venirea dimineții

Până la miezul nopții,

Strălucirea stelelor 

Mi s-ar fi părea a fi ceva obișnuit,

Lumina Lunii m-ar lăsa indiferentă

De n-aș fi de tine dependentă.

Te iubesc om frumos, blând!

N-am să mi te scot din minte,

Din inimă, din suflet, nicicând.

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Iubire fără hotare

Călătorind prin Infinit

Pe aripi albe de vis

Zburam cu tine prin Paradis;

Când pleoapele nopții s-au închis,

În brațe, cu drag te-am cuprins;

Un foc strașnic s-a aprins

Și-n Hora Dragostei ne-am prins

Cu sentimentele intense

Care ne-au învins de fiecare dată;

Inima mi-era înflăcărată

Sufletu-ți era plin de dor;

Când a sunat ceasul deșteptător

Un cocor și-a luat zborul 

Din decorul minunat

Pe care eu cu mintea l-am creat;

Te-am sărutat și mi-am luat Adio

De la cântecul "Amore mio",

Mi-am făcut un duș cu apă rece

Și am numărat în gând până la zece;

O altă zi va trece 

Călătorind prin Infinit

Cu tine-n suflet, dragul meu iubit.

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Iubire fără hotare

Ascunde-mă... !

Ascunde-mă în gândurile tale,
Scoate-mă la limanul fericirii când vrei,
Treizeci de ani la rând
Fă-mă să mă trezesc în zori surâzând.

Ascunde-mă în ochii tăi
Când se usucă florile de tei
Ca să mă vezi și mai frumoasă
Când îmbrac rochia albă de mireasă.

Ascunde-mă-n a inimii tale casă
Și închide-mă acolo de-ți dorești,
Spune-mi că mă iubești nespus
Că îmi vei fi pe veci supus.

Ascunde-mă în sufletu-ți cald
Că îmi ești tare drag,
Nici boii la jug nu trag
Când ești plecat departe.

Ascunde-mă în visele-ți de noapte,
Rătăcește-te intenționat
În ale labirinturilor mele tandre șoapte,
Lasă-mă să-ți fiu jumătate 
Pe termen lung;

Nu vreau să ajung la bătrânețe
Fără iubirea-ți care îmi dă binețe
Și-mi șterge ridurile crețe de pe frunte
Când lacrimi de dor vărs cât un munte.

Ascunde-mă iubite printre cuvinte,
Nu mă scoate deloc din a ta minte,
Adu-ți aminte de noi doi și răsăritul
Când se apropie asfințitul.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare

O notă proastă

Dacă viorile-ar tăcea
Și muzica iubirii-ar înceta,
Dacă marea n-ar mai fremăta
Sau pescărușii s-ar speria
De nu ar mai vedea albastra zare
Pe care liniștiți să zboare,
Aș zice că viața e scoasă din tipare.

Dacă buturuga mică
N-ar putea răsturna carul mare
Ca-ntr-un proverb condimentat
Cu puțin piper și-un strop de sare,
Mi-aș pune multe semne de-întrebare,
M-aș muta pe-o insulă plutitoare
Răsfățată zilnic de mândrul soare.

Dacă nu ar exista nicio barcă de salvare
Pe-un țărm frumos, în clipele amăgitoare,
Aș face din sfori groase o spânzurătoare
În care-aș pune tristețea neîndurătoare,
I-aș da foc durerii în piața mare,
N-aș suferi dac-aș primi
O notă proastă la purtare!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare

Search (Căutare)

Într-o căutare bezmetică,
prin întunericul unui gând,
te-am zărit, iubire, într-un mugure fecund
ascuns în sufletu-mi plăpând
de când a plouat cu fericire pe pământ;

Dansând ca o frunză-n vânt
la ceasul înserării,
am găsit răspunsul 

întrebării neîncuietoare
care stătea tolănită ca o nesimțitoare
goală pușcă în amiaza mare
pe un scăunel din mintea-mi sclipitoare.

Într-o tulburătoare clipă
am rupt o pană albă din a timpului aripă
și mi-am lipit-o de un umăr
ca să nu mai număr orele, zilele, anii...

În castanii înfloriți
mi-am pus fiorii amețiți de dor
când stele verzi și-albastre
au apărut subit în al nopții decor;

Cu picioarele pe un covor fermecat
ca o fată cuminte am stat
până când furtuna de nisip
dintr-o clepsidră spartă a încetat;

Prin vise colorate mai târziu am zburat
ca o pasăre spre un vârf înalt de munte
ca să arunc în prapastia uitării
lucrurile vechi, mărunte.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare

Opțiune

Eu te-am ales ca să pot sta
La umbra-ți odihnitoare
În verile dogoritoare,
Am vrut să-mi fii acoperiș
Pe viscol și pe ninsoare,
Burete de șters durerea
Și lacrimile-amare;

Într-o zi de sărbătoare
Te-am cules ca pe o floare
Dintr-o grădină mare
De la capăt de lume,
Îmi plăcea mult al tău nume
Și frumusețea-ți răpitoare
Ce m-atrăgea ca un magnet
Chiar și din depărtare.

Ca o plantă agățătoare
M-am lipit de tine
Într-o clipă de disperare,
Nu știam a scrie 
Nici măcar o poezie,
Eram cuprinsă de melancolie
Când mi-ai dat să beau Apă vie
Din izvoru-ți fermecat;

Ani la rând te-am adorat
De-aceea te-am primit cu drag
În sufletu-mi curat și cald,
Am vrut să navigăm împreună
Pe mări și pe oceane de smarald.

Ți-am spus ades că mă uimești,
Că ești superbă, ca o zână din povești,
Mi-ai spus că n-ai să mă părăsești,
Că o să-mi dăruiești Luna de pe cer
Și te-am crezut;

Mi-ai fost puternic scut,
M-ai apărat de tot ce-a fost urât,
Mi-ai vindecat sufletul rupt
Cu puterea-ți tămăduitoare...
Eu te-am ales, miracol, splendoare,
Stea purtătoare de noroc,
Iubire, năvalnic foc.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare

În noaptea aceea

Dormea adânc un fluture albastru
Pe coama unui cal măiastru
Iar eu mă minunam de-un astru
Pictat pe-o pânză albă de bumbac;

Era cald în al inimii mele cerdac,
Sufletul mă îndemna să tac,
Dar eu voiam să mă dezbrac de tăcere,
Să urlu de fericire, nu de durere.

Dormeau florile-n grădină
În noaptea aceea senină
Și-am scos de la naftalină
O bucată de etamină
Pe care-am reușit să cos
Arcul și săgeata lui Eros.

Dormea un prinț frumos sub un chiparos
Pe un covor de frunze întors pe dos,
În noaptea aceea fermecată
Ca-ntr-o poveste veche minunată.

Dormea lumea toată
Dar eu eram trează ca altădată,
Îmi tatuam pe coala curată a sufletului
Numele iubitului meu drag.

Dormeau nuferii pe lac,
Timpul nu mai era posac,
Stele verzi pe cer dansau,
Fiori de dragoste prin aer pluteau.

Era liniște deplină
În universu-mi învăluit de o lumină
Venită de undeva de sus,
De pe tărâmul îngerilor Lui Iisus.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare

Romanticii

Eu văd mereu răsărituri mirifice de soare
În ochii celor care-aud a iubirii chemare,
În oceane de bucurii adeseori înoată
Romanticii pe care destinul îi desfată.

E primăvară non-stop în inimile-n care
Există lumina iubirii cea purificatoare,
Eternii îndrăgostiți sunt răsplătiți
Cu daruri minunate de îngeri și de sfinți.

E zilnic sărbătoare-n viețile celor care
Iubesc până la ultima suflare,
Oamenii buni pot trece peste tot ce-i greu
Căci îl au alături neîncetat pe Dumnezeu.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare

Prin sita timpului

Mi-e dor de tine ca de lumina din zori,
Când ești departe, în mine-i întuneric,
Sunt ploi infernale și crunte ninsori...
Aș vrea prin sita timpului să te strecori,
În voaluri de iubire să mă înfășori,
Apoi să mă iei de subsuori,
Să mă ridici până la cerul făr' de nori.

Mi-e dor de cireșii înfloriți
Pe lângă care ne plimbam fericiți
În fiecare primăvară minunată
Ce lăsa cu gura căscată pe oricine;

Mi-e dor de apele cristaline ale ochilor tăi
În care se scăldau ochii blânzi ai mei,
Aromă de parfum de tei simțeam
Când mă apropiam de gura ta,
Inima îmi tresălta de bucurie
Când c-un sărut mă aprindeai
Ca pe-o făclie.

O mie de zile, de nopți divine,
Am petrecut ca-n vise cu tine,
Azi vreau să fie ca altădată,
Să ne iubim cum ne iubeam odată,
Să nu ne pese de nimic;

Mi-e dor să-ți zic că te ador,
Că ești balsam vindecător
Pentru suflețelul meu,
Mi-e dor de tine mereu!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare

La vânătoare

Plecat-au haitele de lupi la vânătoare
După căprioare și mioare,
Pădurile sunt defrișate,
Multe mâini sunt pătate de sânge.

Ninge cu dureri nu doar de ieri,
De câțiva ani și ceva
Nu s-a schimbat nimica
Într-o țărișoară frumoasă cândva.

Zburat-au vulturi peste stânci,
Inimile unor oameni
Sunt ca niște râpe-adânci
Pline de lacrimi și suspine.

Entități străine zilnic dau năvală
Să vadă noua Catedrală
Din care Dumnezeu lipsește motivat,
S-a săturat de cei ce trăiesc în păcat!

Iar a tunat și-a fulgerat
Într-un oraș aglomerat
De la capătul celălalt al lumii,
Miaună pisicile, latră câinii,
Au ieșit din vagăuni căpcăunii.

S-a rupt o limbă a unui ceas,
Puține clipe până mâine au rămas,
Eu fac popas prin amintiri,
Privesc cu ochii minții
Grădini cu crini și trandafiri.

Au înghețat doi iriși albaștri, azi noapte 

Când au căzut din cer trei aștri,
Un foc mistuitor 

A pârjolit totul în calea lui,

Vorbe de duh cu nemiluita
Au fost trimise pe calea aerului.

Pe cărărui abrupte eu las acum trecutul,
Mi-am plătit toate polițele, tributul,
Nu am nimic a-mi reproșa,
Îmi e curat sufletul, mi-e caldă inima;

Pot iubi, pot ajuta, 

Pot înțelege, pot ierta,
Nu urăsc, nu clevetesc,
Nu dușmănesc pe nimenea,
Sunt fericită, împlinită,
E minunată viața mea!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare

Fără tine, eu...

Pe clape albe de pian
Am pus fioru-mi de dor diafan
Ca să-mi aduc aminte an de an
Ce bune prietene eram.

Prin galaxii necunoscute,
În zori, de mână ne plimbam,
Serile frumoase ni le petreceam
Participând la fiecare bairam
Oferit de stele și de Lună.

Îți amintești prin câte pasaje de timp
Am trecut împreună, iubire nebună?
Te cuibărisei ca o pasăre 
în inima-mi bună,
Știai că nu agreez cuvântul "minciună".

Pe strune de chitare și de viori 
Am să pun petale de flori de nu-mă-uita
Ca să faci parte mereu din viața mea,
Căci fără tine eu... n-aș putea rezista!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare

Acum, mâine, mereu

Iubește-mă-n noaptea aceasta albă
Când firul de iarbă nu poate să răsară
De sub plapuma groasă de omăt,
Mai pune un ciot de lemn în sobă,
Ca să mă fac dragule comodă,
Căci jinduiesc după mângâierea ta.

Topește gheața tăcerii dintre noi,
Recită-mi versurile-ți noi,
Sărută-mi buzele moi înainte de culcare
Ca să spargem liniștea asta apăsătoare
Cu zgomotul inimilor noastre bătând
Să ne trezim în zori veseli, surâzând.

Scoate-ți din gând tot ce e rău,
Lipește-ți sufletul de sufletul meu
Ca să mă bucur de căldura lui doar eu;
Iubește-mă acum, mâine, mereu,
Așa cum mă iubeai odată
Ca pe o fată dulce, nevinovată.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare

E jale... !

Iarna aceasta parcă-i o nălucă,
Vine, pleacă; Mai bine,
Departe să se ducă!
Inima-mi se usucă de dorul primăverii;
Tare mult aș vrea 

Să aud glasul privighetorii
Din zori până la ceasul înserării!

Lacul Morii nu e înghețat,
Dar sufletul mi-e tulburat,
Timpul curge neîncetat ca un râu la vale,
Marea Neagră are valuri uriașe ireale,
E jale pe tot pământul!

Vântul șuieră ca un tren vechi,
Ecoul vocii cuiva îmi răsună iar în urechi,
Lacrimi perechi întruna cad
Dintr-un ochi albastru de geam
Pe care până mai ieri cu drag priveam.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare

Izvorul dorului

Bate clopotul, bate și vântul,
Buzele mi s-au uscat,
Izvorul dorului e nesecat,
Trebuie să-l văd neapărat
Pe iubitul meu drag.

Îmi bate tare, tare, inima,
Ca un ceas, la timpul potrivit,
S-a obișnuit deja
Cu schimbările de temperatură,
N-o ia niciodat' pe arătură.

Bate Cupidon la ușa mea,
Vine când voiește domnia sa,
Pleacă doar dacă-l gonesc,
Știe că de parfumul său puternic
Nu pot să mă lipsesc.

Bat tobele, cântă viorile,
Mierlele și privighetorile
La nunta florilor de Mai
Din grădina colțului de Rai minunat
Pe care mintea-mi sclipitoare l-a creionat.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare

Tu însemni iubire

Când te privesc, ca pe o carte te citesc,

Răsfoiesc fiecare pagină a sufletului tău

Și doar lucruri minunate găsesc mereu;

Știu că mă dorești la fel cum te doresc,

Ochii tăi nu mint, eu asta simt,

Nu cred că m-aș putea înșela.

Mi-ar plăcea, de fapt aș vrea

Să mă adăpostești în casa ta,

Să-ți cuceresc pe viață inima;

Cu drag m-aș cuibări la pieptul tău

Ca o fată cu minte, 

Nu ca una fără minte,

Cuvinte drăgăstoase 

Ore în șir ți-aș spune, 

Nu vorbe goale sau glume.

Mi-aș dori să port al tău nume pe vecie

Căci îmi umpli inima cu bucurie!

Datorită ție sunt surâzătoare,

Ca o floare dintr-o grădină fermecată

Eman parfum intens de fericire;

Pentru mine, tu însemni iubire.

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Iubire fără hotare

Acea poezie

Acea poezie scrisă pe o coală de hârtie

Albă ca zăpada unei ierni ca în povești

De care astăzi îmi amintești,

Știu că era dedicată mie.

Acea poezie m-a făcut să mă simt vie

Căci a aprins subit a dragostei făclie;

Inima mea, la fel ca a ta, ardea, ardea,

Ziua, noaptea, sufletu-mi te dorea, 

Mintea-mi zbura, la tine zbura,

Trupu-mi voia atingerea ta,

Gurița mea non-stop tânjea 

După gurița-ți dulce ca fraga.

Acea poezie nu-mi lipsea din gânduri,

Mă ajuta să trec peste clipele tulburi,

Lacrimi rotunde ca boabele de struguri

Nu mai curgeau din ochii mei

Pentru că raza speranței strălucea 

Tot timpul deasupra mea.

Acea poezie 

Superbă ca floarea de iasomie

Pe care o ador

Mi-a fost izvor dătător de viață ani la rând;

Îți mulțumesc... de mii de ori!

Te iubesc mai mult decât oricând!

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Iubire fără hotare

Apoi, apoi...

Strânge-mă-n brațe, știu că vrei, 

Numără în gând până la trei,

Flori de tei să cadă-n noapte

Peste rimele împerecheate.

Într-un minut și jumătate 

Vreau să-mi spui că mă iubești

Până peste poate,

Căci eu te-ador, drag prințisor.

Așază-te cu mine pe covor

Să nu treacă timpul prea repejor,

Ia-mi din suflet o parte din dor,

Mută-l în al inimii tale pridvor.

Pune-mi în păr stele albastre

Că-s agitate mările vaste,

Bărcile de salvare sunt în așteptare,

Nu-i bai de va cădea din cer ninsoare.

Sărută-mi umerii goi și buzele moi,

Apoi, apoi, imaginează-ți 
O scenă cu noi doi

Iubindu-ne, devorându-ne,

Ca două animale însetate, înfometate.

Vreau să mă dai iar pe spate

Cu mângâierile-ți calde

Și șoaptele-ți de-amor fierbinți

Care valorează cât un munte de arginți.

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Iubire fără hotare

Doar atât

Hai iubite în zăvoi
Să plantăm lăstari de soi,
S-alungăm iarna din noi
Chiar de apele sunt sloi!

Ia-mă-ncet de mijlocel,
Bucură-mi sufletul nițel,
Dă-mi degrabă un sărut,
Unul dulce, doar atât!

Fă-mă raza ta de stea
Ca să strălucesc noaptea
Când pui capu-n poala mea
Și-ți simt răsuflarea grea.

Fii atent la tot ce zic
Când sunt beată de iubire-un pic,
Dă-mi jos cămașa de borangic
Ca să te dezbrac de ilic.

Hai iubite, nu mai sta,
Ocolește panta rea,
Ascultă-ți din nou inima,
Știi că pentru mine bate ea!

Aruncă-te în brațele mele
Ca să scapi de belele,
Doar eu îți pot purta noroc
Când arde cu putere al iubirii foc.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare

Spre Răsărit

Când primăvara va veni,

am să mă-mbrac în straie purpurii,

am să-mi pun cercei cu ghiocei 

la urechiușe,

am să stârpesc necazurile 

ca pe căpușe

căci s-au ținut de mine scai

de când nu m-am mai întâlnit 

cu Eros cel bălai

cu care mă plimbam de mână 

prin grădinile din Rai.

Când mugurii iubirii vor înflori

n-am să mai vărs lacrimi argintii,

am să urc pe Scara Bucuriilor până la cer

ca să fur o rază de soare aurie

s-o pun seara sub perna-mi portocalie,

am să-mi dau cu parfum de iasomie 

pe tot corpul,

și-am să privesc cu telescopul

stelele strălucitoare, 

Carul mic și Carul Mare 

de pe bolta albastră mare.

În zorii dimineților senine

voi pleca-n excursii clandestine 

la braț cu Fericirea,

voi face ce-mi dictează sufletul și inima,

nu voi mai număra secundele ce trec,

nici n-am să mă-nvârt în vreun cerc;

am să merg cu capul sus 

spre Răsărit, nu spre Apus... !

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Iubire fără hotare

Credeam...

Credeam cândva

Că sunt ca un zid de piatră
Ce nu se poate dărâma,

Ca o barieră de oțel înaltă

Peste care nu va trece nimenea,

Credeam că nu are cine să îmi fure

Inima cu toată dragostea din ea.

Credeam că sunt femeia puternică,

Pașnică mai rar... războinică 

Trei sute de zile din calendar;

Luptam într-un război imaginar

Pe frontul salvării persoanelor rănite

De Cupidon nebunul

Care nu mai trăgea cu arcul, ci cu tunul.

Din turnul meu de fildeș 

Priveam lumea de sus

De la răsărit de soare până la apus,

Până când ai apărut și m-ai sedus;

Credeam că nu-s ca mine multe fete

Care să poarte în picioare ghete 
Doar ca să calce pe lacrimi și pe regrete.

Credeam eu, subsemnata,

Că-i bună pe termen lung armata,

Până să-mi cucerești sufletul,

Căci azi face doar ce vrei tu,

Îți este subjugat, dragul meu comandant;

Las garda jos, mă simt neputincioasă,

Accept să îți fiu mireasă!

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Iubire fără hotare

Rămâi... !

Lipește-ți inima de inima mea
Ca să bată amândouă la unison,
Rămâi al sufletului meu amfitrion
Ca să te scap de orice ghinion.

Dezbracă-te iubite de durere
Să înotăm în marea de plăcere,
Nu-ți ascunde emoțiile după perdea,
Lasă-mă să-ți ușurez viața grea.

Pune-ți fruntea lângă fruntea mea
Să stăm minute-n șir așa
Ca doi porumbei îndrăgostiți
Obișnuiți cu vremea rea.

Lasă-mă să te acopăr cu iubirea mea
Că o să-ți fie cald și bine în brațe la mine,
Acoperă-mi gura cu gura ta
Ca să nu mai pot scoate un cuvânt;

Rdică-mă de pe pământ
Cu dulcele-ți minunat sărut,
Du-mă în al nouălea cer
Unde nu există timp efemer.

E noapte, și e ger,
Dar trupul mi-e fierbinte,
Când îți văd privirea pătimașă
Parcă îmi ies din minte!

Vreau să ne iubim cu ardoare,
Acum, când e viscol și ninsoare,
Să se topească munții de gheață
Până mâine dimineață!

Hai să-i râdem în față iernii polare
Care ne-a luat prin surprindere
Ieri, în amiaza mare,
Când ne-a lăsat fără soare!

Autor - Crisastemis