Blocaj temporar

Picură ploaia încet, încet,
Motive de supărare sunt berechet,
Într-o noapte-albastră ca oricare
O parte din stelele strălucitoare
S-au stins în tăcere, în a uitării mare.

Au dispărut din peisaj bărcile de salvare,
Pe-a fericirii cărare nu mai e soare,
Cârduri de păsări răpitoare
De pe plaiuri îndepărtate au venit,
Porumbelul păcii s-a speriat și a fugit.

Unii bogătași au pus stăpânire pe Lună,
Pe pământ e tot mai des furtună,
Cete întregi de lei furioși
Îi vânează pe oamenii credincioși
Din zori până în seară.

Fiecare țară trece prin schimbări,
Nimic nu mai e la fel ca ieri,
Nu toată lumea vrea, se știe,
Să fie pace, armonie,
"A iubi necondiționat"
Este considerat ceva perimat.

Unii dau vina pe Dumnezeu
Pentru tot ce se întâmplă rău,
Dar e greșit a gândi așa... !
"Omul" cu mânuța sa
Distruge tot ce-i frumos,
Mulți descreierați sunt ahtiați
După ciolanul cu, sau fără os.

Picură ploaia, a început harmălaia,
Lacrimi din cer curg peste noi,
Soldații dreptății cad doi câte doi
Pe câmpul minat, în al ego-urilor război,
Decorul vieții e din ce în ce mai ciudat,
Drumul spre răsărit e temporar blocat.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare

Pe Calea Fericirii

Nu spune nimic, sărută-mă-n tăcere
În noaptea asta neagră plină de mistere,
Fă ca secundele să nu pară efemere,
Nu te opri deloc din jocul iubirii,
Du-mă drăguțul meu pe Calea Fericirii
Să vedem stelele aprinse, nu doar în vise.

Strânge-mă în brațe,
Iubește-mă cu patimă până în zori
Când vor trece peste podurile de flori
Cârdurile de egrete și de cocori
Din poemele frumoase scrise în culori.

Ascultă-mi inima cum bate
Pentru tine, scumpa mea jumătate,
Sentimente amplificate
Cu nemiluita poți găsi
În sufletu-mi îmbrăcat în straie aurii.

Te iubesc mult! Cândva, demult,
Ai prefăcut întunericul în lumină,
M-ai făcut să mă simt ca o regină;
Astăzi, sunt mireasa ta,
Îți aparțin cu toată ființa mea,
în viața aceasta... Îți voi aparține
Și-n viețile care vor urma.

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Iubire fără hotare 

Nu-i de mirare!

Ți-s ochii limpezi ca două izvoare
În care se-oglindesc stele strălucitoare
În nopțile de vară dogoritoare
Când pescărușii se plimbă ca noi doi
Pe-același țărm superb de mare.

Ți-e chipul angelic, nu-i de mirare,
Lumina din sufletu-ți blând
Se vede din depărtare,
În brațele-ți iubitoare aș sta mereu,
Centrul universului meu.

Ți-e trupul parcă sculptat,
Frumusețea, de neegalat,
Dumnezeu când te-a creat
Cu daruri multe te-a înzestrat.

Ți-s mâinile fine, ca de pianist,
Când mă atingi cu greu rezist
Tentației de-a te îmbrățișa;
Ți-s buzele mai dulci ca mierea,
În fiecare minut cu foc le-aș săruta.

Ce bine că faci parte din viața mea!
Ești muza care mă inspiră neîncetat,
Oază fermecată de iubire,
Orizont nemărginit de fericire.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare

Dulcea sărutare

S-au dărâmat zidurile de tăceri de joi,
S-au construit punți de legătură noi,
Ploi acide nu au mai căzut
Pe niciun petec de pământ.

S-a aprins scânteia din privirea ta
Când au apărut pe perna mea
Două albe lăcrămioare
Frumoase ca niște mărgăritare.

A răsărit o floare de nu mă uita
În grădina din inima mea
Când dulcea sărutare-a ta
Până în suflet am simțit-o;

"Iubito, nu mă părăsi,"
Mi-ai spus la ureche încetișor
În timp ce stângu-ți obrăjor
Se înroșa ca un bujor;

Te-am mângâiat 
Pe umărul drept ușor
Și-am scos din buzunar
Un bilețel de-amor
Pe care scria că te ador,
Că vreau să fiu cu tine
Până la sfârșitul zilelor.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare

Vine... !

Vine primăvara,
Am să-mi iau din nou chitara,
Am să urc pe-un vârf de munte
Unde aerul nu-i poluat
Și-am să mă apuc iar de cântat.

Nisipul din clepsidră nu s-a terminat,
Nu mai am bătăi de cap,
Perioada de hibernare a expirat,
În inima-mi frumoasă, mare,
Nu mai e cod galben de ninsoare.

Am să mă dezbrac de nepăsare
Și-am să-mi îndrept privirea către soare,
Vreau să-mi umplu ale sufletului hambare
Cu raze mii de fericire și de iubire.

Vine primăvara de departe,
Cerul e mai aproape de pământ,
Văd păsări zburând mai tot timpul;
Ce bine că s-a sfârșit anotimpul rece!

Voi petrece ore-n șir contemplând natura,
Ca Hopa-Mitică am să mă dau de-a dura
Pe covoare de flori de cireș și de cais,
Îmi voi împlini orice dorință și vis.

Vine Miss Spring în curând,
Desigur, nu mă va găsi plângând,
Ci radiind de bucurie
Ca-n minunata-mi copilărie.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare

Da, da...

Mie-mi bate inima
Ca ceasul mecanic
De la mâna stângă a ta,
Tic-tac, tic-tac,
În veșmintele fericirii mă îmbrac
Și-n miez de noapte nu tac;

Urlu la Lună ca o nebună
Ca să-mi pui versurile
Pe cea mai rezistentă strună
A viorii inimii tale
Căreia îi plac baladele de dor,
Nu cele de jale.

Ca-n poveștile reale mă simt,
Ca o stea pe cer m-aprind
Când în brațe te cuprind,
Nu mă mai desprind
de tine până-n zori
Când răsăritul ne oferă
Spectacolul său mirific de culori.

Da, da... Îmi bate tare inima
Când îmi zâmbești și mă săruți,
Nicicând nu îmi ies din minți
De mă iei la bani mărunți,
Îmi place să-ți spun ce simt,
ce gândesc...

Te iubesc enorm!
Nu pot s-adorm niciodat'
Dacă nu simt trupul tău cald
Lângă trupul meu perfect sculptat.

Tu iubite, ești unicat!
Mereu m-ai fermecat
Cu gentilețea-ți și noblețea de neegalat;
Viața alături de tine-i mai frumoasă
Decât mi-am imaginat.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare

Lacrimi dulci

Din ochii tăi adânci
Cad lacrimi dulci de fericire
Când navigăm pe mări
Și pe oceane de iubire.

Nu ninge nici nu plouă
În povestea noastră nouă,
Gradina Bucuriilor
E plină de flori parfumate
Cu petale roșii delicate
Pe care-s așezate boabe de rouă.

Cu brațele-amândouă
De mijloc mă cuprinzi
În nopțile albastre fierbinți
Și cu patos mă săruți;

Ca doi porumbei îndrăgostiți
Cu aripi largi deschise
Zburăm nestingheriți prin vise
Învăluiți în raze de lumină
Când bolta cerului este senină.

Pe strune de liră și de mandolină
Punem zilnic versuri noi
Despre clipele petrecute în doi,
Pe drumul neted al vieții
Mergem mână în mână
Fără să privim înapoi.

Din ochii mei limpezi
Cad superbe mărgăritare
Când soarele iubirii tale răsare
Și se oglindește în sufletu-mi mare;

Inima ta frumoasă îmi e casă,
Vocea-ți duioasă mă face să plutesc
De fiecare dată când îmi spui:
"Femeie dragă, te iubesc!"

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare

Eu cred

Eu cred în vise și-n povești,
Cred în iubiri nepământești
Căci atunci când mă privești
Îmi cresc în suflet aripi îngerești.

Eu cred cu desăvârșire în nemurire
Când îmi spui că mă iubești
Mai presus de fire, de cuvinte, de orice;
Cred că frumoasele tale cântece de dor
Sunt inspirate din tot ce ține de amor.

Eu cred cu tărie în fericire
Când stăm pe-aceeași linie de plutire,
Cred că liniuțele de unire
Au fost inventate de cineva priceput.

Eu cred că orice teren abrupt
Se poate oricând nivela,
Cred că inima trebuie să facă
Tot ce simte, tot ce vrea;
Eu cred în puterea infinită
Pe care-o dă dragostea nemărginită.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare

Iubire...

Dorindu-te, adorându-te,
Ridicându-te mereu în slăvi,
Punându-mi sentimentele
Pe frumoasele tale tăvi de aur,
Prețuindu-te ca pe-un tezaur;

Zburând din zori până-n noapte
Pe aripile-ți superb colorate
În clipele zbuciumate,
Construindu-ți poduri suspendate
Și altare minunate;

Purtându-te în suflet, scumpă comoară,
Rază de lumină din blânda-mi inimioară,
Nevrând să mi te fac adversară,
Ca pe o floare parfumată rară
Cu lacrimi multe te ud și te-am udat
Căci nu vreau să te ofilești vreodat'.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare

De nedespărțit

Tu și eu, mereu, mereu,
Călătorim prin Univers,
Parcurgem același drum cu unic sens,
Făcem salturi uriașe peste timpul pervers
Ce nu se-oprește niciodat' din mers;

Ca două slove din același vers
Suntem de nedespărțit,
Ne iubim până la plus infinit
De când destinele ni s-au unit.

Tu și eu, mereu, mereu,
'L-avem ca punct de sprijin
pe Dumnezeu
Care ne apără întotdeauna
De tot ce-nseamnă "rău";

Sufletul tău e perechea sufletului meu,
Inima mea, e casa caldă primitoare
În care poți sta cât vor exista cuvintele
"Iubire, fericire, cer, stele, Lună, soare".

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare

Acea iubire

Acea iubire nebună
Stârnește câte-o mică furtună
În inima-mi mare și bună
Când vrea Cupidon, măria sa.

Acea iubire cu strălucire de stea
Pe valu-i uriaș mă ia, mă duce cu ea
Pe tărâmuri fermecate îndepărtate
Unde întunericul urii nu răzbate.

Acea iubire pictată în culori pastelate
Mă face să scriu versuri
Simple sau diversificate,
Cu rime îmbrățișate sau împerecheate
În fiecare zi și noapte.

Acea iubire ca o fântână cu Apă vie
Din care beau cu sete
Când sufletul mi-e aprins de dor
M-ajută să rup zalele ruginite
Din lanțul slăbiciunilor.

Acea iubire ca o minunăție,
Arde non-stop ca o puternică făclie,
Îmi umple viața cu bucurii, nu cu tristeți;
Acea iubire profundă, pură,
E răsăritul tuturor mele dimineți.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare

Ca-n vise

Dansează cu mine
În noaptea asta frumoasă ca-n vise
Când stelele pe cer sunt iar aprinse,
Pe porțile deschise din Paradis
De mână să intrăm, să colindăm
Prin universul necuprins al iubirii
Până când vom ajunge în brațele fericirii.

Vino mai aproape, nu te sfii,
Fă primul pas, nu te grăbi,
Ascultă-mi bătăile inimii,
Privește-mă cu ochi flămânzi,
Nu-ți fie frică să te scufunzi
În al plăcerilor ocean;

Iubește-mă ca un nepământean,
Ia-mi din suflet o parte din alean
Și pune-l la tine în inimioară
Ca mâine să răsară soarele devreme,
Stai lângă mine, nu te teme;
Am să-ți recit poeme de amor
La revărsatul zorilor,
Am să te sărut cu patimă
Ca să nu mai verși nicio lacrimă.

Dansează cu mine Tango sau Vals,
Lasă-mă fără cuvinte, fără glas...
Hai să facem popas în lumea de poveste
Unde dragostea este regină,
Mângâie-mi pielea fină
Până când se va face de găină!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare

Orizonturi senine

Pe o margine de gând

Stă un fluture plăpând,

În sufletu-mi blând

E liniște la ceas de seară,

Luna stă să răsară 

Ca o floare gingașă albă 

Pe cerul fără nori.

Pe alocuri, au fost ninsori ieri,

S-au distrus câteva baraje de tăceri,

S-au blocat drumurile scurte

Care duceau spre nicăieri;

De mâine voi scrie zeci de poeme 

Despre primăveri și veri.

Pe-aleile iubirii sunt aprinse felinare,

Raze de lumini strălucitoare văd în zare,

Orizonturile-mi nelimitate sunt senine,

Cămările inimii mi-s pline cu bucurii;

Pe aripi argintii de îngeri păzitori

Voi zbura să strâng comori

Din Universul Fericirii plin de culori,

Pe cărări de vise mă voi plimba

Cu Eros de mână până în zori.

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Iubire fără hotare

6 Februarie, joi

La Meteo s-au anunțat ploi cu fericire,
Ninsori sigur vor mai fi
În unele tentative de poezii
Scrise de mâinile reci ale unor zevzeci.

De astăzi, pe poteci de vise
Nu vor mai avea voie să se plimbe
Speranțele deșarte sau muribunde,
Raze de soare mii, din belșug se vor găsi
În inimile îmbrăcate în straie aurii.

Eu, veselă ca de-obicei,
Am să pictez fluturi și ghiocei
Pe șevaletele sufletelor imaculate
În care există iubire și bunătate.

N-am să mă întorc niciun minut
Cu mintea în trecut,
Am să înot în marea vastă de plăcere,
N-am să mă cufund în oceanul de tăcere.

Voi privi spre cer cu bucurie,
Mă voi gândi cu drag
La parfumul florilor de iasomie,
La iarba crudă de pe câmp
Căci primăvara va veni-n curând.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare

Noi ne... 💓

Noi ne iubim când lumea doarme,
Sentimentele intense ne sunt arme,
Ne apără de orice pericol iminent,
Focul iubirii noastre arde permanent.

Noi ne bucurăm de fiecare clipă
Pe care o petrecem sub aceeași aripă
De înger minunat, de Dumnezeu creat,
De ani buni ne-am baricadat într-un careu
Cu fericirea, care ne dă binețe mereu;

Ca doi porumbei îndrăgostiți
Stăm pe linia de plutire liniștiți,
Zburăm pe bolta albastră senină
Doar când avem nevoie de adrenalină.

Inima mea e plină de tine,
Sufletu-mi simte starea de bine
Când degețele-ți fine alunecă ușor
Pe trupu-mi care freamătă
Ca un ocean plin de dorință și de dor.

Tu scumpul meu romantic visător
Ești parte nelipsită din al vieții mele decor,
Ca o fântână cu Apă Vie
E dragostea-ți vindecătoare,
Mult mai strălucitoare decât o stea
Mă simt când gust un strop din ea.

Floare de nu-mă-uita
Mi-ai spus demult că-ți sunt; Te iubesc
De la pământ până la cer și mai departe
Exact cum scrie în prima mea carte.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare

Conduși de sentimente

Când mi-e dor de tine

Te caut în adâncul sufletului meu,

Acolo te găsesc tăcut mereu.

Te iubesc ca pe un zeu neînfricat,

Numele ți-e tatuat pe inimioara mea,

N-aș renunța pentru nimic în lume

La iubirea imensă a ta.

Când vreau să uit de ploi

Mă uit la pozele minunate cu noi

Care fac mai mult decât o mie de cuvinte;

Țin minte fiecare clipă petrecută-n doi

Căci eu dau zilnic timpul înapoi.

Ca să-mi apari noaptea, nu doar în vise,

Las ferestrele deschise către cer

Și-un înger bun îndată te aduce

În brațele-mi calde primitoare

Chiar dacă-i viscol sau ninsoare.

Când vreau să te sărut

Nu trebuie s-aștept prea mult,

Gurița dulce a ta

Se lipește imediat de gura mea

Și-așa începe hora dragostei;

Se-aprind focuri, sar scântei,

Cad flori înmiresmate de tei

Când de mână tu mă iei

Și începem să dansăm pe ritmuri lente 

Lăsându-ne conduși de sentimente.

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Iubire fără hotare

Dragoste

Tu mă aprinzi și mă stingi ca pe o torță,

Întâi îmi dai forță, apoi mă arunci 

De pe munți sau de pe stânci 

În râpele cele mai adânci,

Mă învingi de fiecare dată

Căci nu-s decât o biată fată,

Nu-ți pot ține piept niciodată.

Tu mă ridici, tu mă cobori,

Îmi dai calzi și reci fiori,

Mă duci pe cărări neumblate

În miez fierbinte de noapte,

Mă ții cu capul în nori în zori,

Sunt dependentă de parfumul tău

Care mă îmbată instantaneu.

Dragoste, uneori ești ca o pacoste

Dar m-am obișnuit cu tine,

În preajma ta mă simt cel mai bine,

Te iubesc așa cum ești,

Nu vreau să lipsești din viața mea

Căci fără tine s-ar alege praful de ea.

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Iubire fără hotare

Îmi place să...

Îmi place să mă privești
Ca un adolescent timid cu suflet candid
Când trece pe lângă noi timpul perfid;
Îmi place să te strig, să te caut în mulțime
Când te ascunzi ca un copil de mine
Doar ca să stau cu ochii pe tine
Să nu cumva să mi te fure cineva.

Îmi place să-mi spui că sunt primăvara ta,
Rază strălucitoare de Lună și de stea,
Lumină lină coborâtă din Rai,
Floare parfumată de Mai;
Mă bucur că mă ai la inimioară,
Că mă iubești nespus ca odinioară.

Îmi place să-ți pui capul pe umărul meu
Când plouă rău și sufletul mi-e neliniștit
Din cauza norilor de granit
Care acoperă cerul la asfințit;
Te iubesc până la plus infinit,
Ești tot ce mi-am dorit.

Îmi place dragul meu iubit
Să îmi aduci zâmbetul pe buze
În clipele confuze de așteptare
A curcubeului care cu greu apare
După furtună pe necuprinsa zare.

Îmi place să ne iubim cu ardoare
De când soarele răsare, până a doua zi,
Îmi place să îmi reciți poezii
În serile de iarnă argintii
Când ardem de dorință ca două focuri vii;

Îmi place să-mi scrii bilețele de amor,
Să le lipești pe ușa de la dormitor
Când călătoresc în lumea viselor
În nopțile albe sau albastre
Și ud cu lacrimi de bucurie
Florile frumoase din glastre
Să nu se ofilească prea ușor;

Îmi place să mă strângi în brațe
Tare, tare, nu încetișor,
Să mă săruți cu drag, cu dor,
Să simt că pot să zbor pe aripi de iubire
Cu tine, până la oaza de fericire.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare

Știam, știai

Amprente pe suflet mi-ai lăsat

Nenumărate, intenționat,

De-atunci, de prima dat'

Când drumurile noastre 

Nu-ntâmplător s-au intersectat

Într-o zi de vară, pe-nserat;

Ca un bărbat galant,

De mine te-ai apropiat,

Mi-ai sărutat mâinile-amândouă

Apoi m-ai îmbrățișat;

Zâmbetu-ți gingaș, pe loc m-a fermecat,

Ochii tăi frumoși m-au hipnotizat,

Inima mi-a tresăltat de bucurie;

Eros dăduse startul la veselie.

O mie de nopți și zile am trăit

Ca în poveștile nemuritoare,

Universul Fericirii avea contur, culoare,

Era-n sfârșit soare pe strada mea.

Când m-ai întrebat
Dacă vreau să fiu mireasa ta,
Ți-am răspuns cu voce tare... Da!

Credeam în dragostea la prima vedere,

Eram sigură c-ai să-mi oferi 
Sprijin, mângâiere;

Simțeam că nimeni nu-mi poate lua

Ceva ce îmi aparținea demult

De dinainte să mă fi născut,

Știam că pentru tine sunt făcută,

Știai că pentru mine ești făcut.

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Iubire fără hotare

Noi...

Singuri, la capăt de lume,
Compunem poeme fără nume,
Aprindem stele norocoase
Cu scânteile din privirile noastre
În nopțile frumoase albastre.

Ca două astre luminoase
Pe aripi de vise la ore târzii
Înconjurați de razele Lunii argintii
Zburăm prin diferite galaxii
Ținându-ne de mână,
Netemându-ne de ploaie sau furtună.

Timpul trece agale
Când parcurgem distanțe ireale
Ca să ajungem pe drumul împlinirii
Care-i pavat cu petale de flori;
Pe cerul vieții noastre nu sunt  nori.

Singuri, îmbrăcați în culori vii,
Facem popasuri dese printre nostalgii
Ca să ștergem cu buretele uitării
Părțile neinteresante din trecut;

Ne trăim prezentul
Integrându-ne în albul absolut
Al liniștii depline,
Ne bucurăm la maxim
De clipele divine petrecute în doi.

Noi scriem versuri minunate
Cu rime împerecheate sau îmbrățișate,
Folosim zeci de liniuțe de unire,
Facem artă din iubire, ideal din fericire.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare

Fericirea mea

Tu ești ca un înger păzitor,
Ai grijă de mine din zori până-n noapte,
M-ajuți să trec peste hârtoape,
Îmi faci poduri de flori peste ape.

Tu îmi ești aproape
Cu sufletul cu inima,
Mă iubești cu toată ființa ta
La fel cum și eu te iubesc.

Tu mă faci să zâmbesc în fiecare zi,
Mă-mbraci în raze de lumină aurii,
Mă înconjori ca pe-o cetate,
Îmi pui pe umeri aripi colorate.

Tu m-ai învățat să zbor
Când drumul vieții îmi părea că nu-i ușor,
Mi-ai pus lumea-ți frumoasă la picioare,
Mi-ai adus în suflet soare.

Tu ești ca o umbră călătoare
Îmi ții răcoare în verile dogoritoare,
În brațele-ți iubitoare mereu aș sta,
Tu ești fericirea mea.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare

Jur... !

Eu fără tine n-aș putea trăi,
Jur pe stelele aprinse argintii!
Orice noapte neagră se preface-n zi
Când în brațe tu mă ții.

Eu fără tine m-aș rătăci
Pe cărări întortocheate pustii,
De ziduri de dureri adesea m-aș lovi
De nu ai locui în mine, în centrul inimii.

Eu n-aș ști ce-nseamnă bucurii
Dacă tu nu m-ai iubi,
Ca o floare cu petale rozalii
De supărare brusc m-aș ofili.

Eu fără tine n-aș putea rezista
În lumea aceasta rea,
Viata mi-e o nesfârșită sărbătoare
De când m-ai primit în sufletu-ți mare.

Eu te iubesc cu disperare
Cu zeci de semne de mirare!!!
Ești barca de salvare 
Cu care mă avânt în larg, omule drag!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare

Iar și iar...

În luna lui Gerar, te caut iar și iar,

Din cauza ta de multă vreme

Vărs lacrimi de chihlimbar,

Mi-e inima ca un estuar,

Sufletul mi-e pus pe jar.

E început de calendar,

Cu greu pot eu rezista 

Fără să îți simt parfumul

Primăvară minunată,

Știi că ești preferata mea!

Abia aștept să revii,

Să văd frezii înflorite 

Și lalele-mbobocite,

Fluturi argintii zburând,

S-aud mierlele cântând!

Tare-aș vrea ca mâine-n zori

Desculță, prin iarba crudă,

Nudă de tăceri și de dureri,

Să mă plimb câteva ore,

Să uit de viscolul de ieri!

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Iubire fără hotare

Good night!

Sleep tight!
May your guardian angel
to help you wake up in the morning
shining like a ray of light!

Crisastemis

Repede

Trecea un tren peste un pod cândva,

Inima cuiva bătea, în așteptarea altcuiva,

Un fior de dor dintr-un suflet răsărea,

Un cântec frumos de departe se-auzea;

Ploua încet pe șinele paralele,

Vântul își plimba asprele degețele

Prin părul făcut inele 

Al unei blonde senzuale;

Curgea timpul, ca un râu la vale

Repede, desigur, nu agale,

Nisipurile din clepsidre 

Erau obișnuite să evadeze,

Vagoanele cu fericire 

Mai aveau puțin până să deraieze.

Zbura o pasăre măiastră

Peste o mare de plăcere-albastră,

O floare de nu-mă-uita 
Îmi zâmbea din glastră,

Priveam tăcută pe-a lumii fereastră;

Era o seară destul de liniștită

Și m-am lăsat ispitită

De un parfum amețitor;

Amor a apărut în decor

Ca nu cumva să cobor 

De pe Scara Bucuriilor.

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Iubire fără hotare

Tot mereu

Tu și eu, pe-aceeași lungime de undă 
Suntem tot mereu,
Ne întâlnim instantaneu cu fericirea
Care de ani de zile ne-a-nvățat 
Ce-nseamnă zborul și plutirea prin Infinit;

De la răsărit până la asfințit de soare
Ne umplem ale sufletelor hambare 
Cu daruri minunate și cu bucurii
Care ne înfrumusețează viețile zi de zi.

Amândoi compunem poezii
Pentru oamenii credincioși ca noi,
Pe albe foi punem ce gândim,
În inimile bune sădim lăstari de soi
Din care răsar muguri de iubire.

Noi doi, ne înțelegem dintr-o privire,
În vocabularele noastre nu există
Cuvintele "tristețe, dezamăgire",
Ne iubim până la soare și mai departe,
Orizonturile ne sunt nelimitate.

În fiecare carte pe care o scriem
Cu penițele inimilor noastre
Zările-s întotdeauna albastre,
Nimeni nu ne poate tulbura nicicând
Visarea din care ne trezim în zori surâzând.

Stele de aur se-aprind rând pe rând
Pe cerul nopților senine
Când mâinile noastre se ating,
Ca două sfere de lumină
Prin multe galaxii călătorim 
La braț cu binefăcătorul Eros 
De care nu ne dezlipim ore în șir.

Tu ești ca un fir de busuioc,
Îmi porți încontinuu noroc,
Eu sunt ca un strașnic foc,
Ard de dor și de dorință,
Te iubesc cu întreaga-mi ființă.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare

Era...

Era atunci, se întâmpla,
Sub nasul tău, sub privirea mea,
Eros, cu firele iubirii ne conecta,
Cu arcu-i fermecat în noi trăgea,
Inimile ni le săgeta,
Sufletele ni le încătușa;
De multă vreme își dorea
Ca tu și eu, să fim nu doi,
Ci-o singură ființă
Până-n viața de apoi.

Era o zi de toamnă oarecare
Atunci când eu stăteam
Cu ochii ațintiți în zare
Dorind să văd raze aurii de soare;
Pe timpul acela posomorât,
De nicăieri, într-un minut ai apărut
La jumătatea unui drum necunoscut;

Ploua, ploua, și-mi era tare frig,
Voiam pe cineva să strig,
Să-mi împrumute o umbrelă,
Să mă ajute să pun o atelă
La o aripioară frântă
A unui porumbel voiajor.

Era destulă liniște-n decor,
Covoare de frunze uscate de mohor
Erau înșirate pe ici, pe colo;
Mi-ai spus că ești solo și m-ai invitat
La tine la palat, să-mi spui o poveste
Despre fluturi roz și păsări măiestre;

Cu drag am acceptat să te-nsoțesc,
Simțeam că mă îndrăgostesc
De vocea-ți dulce, de parfumul tău,
De stilu-ți elegant, rafinat...
Se vedea că nu ești un bărbat obișnuit;

Mi se părea că ne-am mai întâlnit
Demult cândva, la margine de Infinit,
Pe poteci de vise se prea poate
Să ne fi intersectat în vreo noapte.

Era o seară minunată
Când ne-am iubit cu patos prima dată;
De-atunci, o ținem tot așa,
Căci prințe, m-ai facut prințesa ta,
Alături de tine mereu voi sta.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare

Zbura un albatros...

Zbura un albatros la ceas de seară
Cu gândul la minunata primăvară
Spre o țărișoară de pe alt continent
Unde soarele-i zilnic prezent.

Zbura, zbura, cu aripile-i lungi,
Traversa ape, trecea peste văi și lunci,
Frumosul albatros
Nu mai voia să coboare jos, pe pământ;

Razele Lunii de argint îl mângâiau pe aripi,
Cerul era senin, vântul nu bătea
Și el zbura, zbura, spre miazănoapte,
Se bucura de libertate...

Dar a venit furtuna dintr-o dat',
Zarea s-a întunecat, a tunat și-a fulgerat,
Albatrosul s-a speriat,
S-a întors întristat de unde a plecat.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare

Aș zice că...

Dacă inima nu ți-ar bătea destul de tare

Când îmi dai nu doar o-mbrățișare

În zori când soarele răsare,

Aș zice că iubirea e înșelătoare,

M-aș rătăci pe o cărare

Ce-ar duce spre nicăieri,

M-ar răscoli ca furtunile

Amintirile noastre de ieri,

N-aș mai avea în suflet primăveri.

Dacă-n anumite seri 

Nu mi-ai mai aduce flori 

Și nu mi-ai umple cu bucurii

Cămările curate ale inimii,

Aș zice că nu știi să mă faci fericită,

Aș fi dezamăgită, n-aș mai scrie poezii,

Nu ți-aș mai picta viața în culori rozalii.

Dacă nu m-ai iubi atât de mult,

M-aș simți ca o frunză-n vânt,

M-aș legăna dintr-o parte într-alta

Până când aș cădea în capcana tristeții,

Aș suferi de la venirea dimineții

Până la miezul nopții,

Strălucirea stelelor 

Mi s-ar fi părea a fi ceva obișnuit,

Lumina Lunii m-ar lăsa indiferentă

De n-aș fi de tine dependentă.

Te iubesc om frumos, blând!

N-am să mi te scot din minte,

Din inimă, din suflet, nicicând.

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Iubire fără hotare

Călătorind prin Infinit

Pe aripi albe de vis

Zburam cu tine prin Paradis;

Când pleoapele nopții s-au închis,

În brațe, cu drag te-am cuprins;

Un foc strașnic s-a aprins

Și-n Hora Dragostei ne-am prins

Cu sentimentele intense

Care ne-au învins de fiecare dată;

Inima mi-era înflăcărată

Sufletu-ți era plin de dor;

Când a sunat ceasul deșteptător

Un cocor și-a luat zborul 

Din decorul minunat

Pe care eu cu mintea l-am creat;

Te-am sărutat și mi-am luat Adio

De la cântecul "Amore mio",

Mi-am făcut un duș cu apă rece

Și am numărat în gând până la zece;

O altă zi va trece 

Călătorind prin Infinit

Cu tine-n suflet, dragul meu iubit.

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Iubire fără hotare

Ascunde-mă... !

Ascunde-mă în gândurile tale,
Scoate-mă la limanul fericirii când vrei,
Treizeci de ani la rând
Fă-mă să mă trezesc în zori surâzând.

Ascunde-mă în ochii tăi
Când se usucă florile de tei
Ca să mă vezi și mai frumoasă
Când îmbrac rochia albă de mireasă.

Ascunde-mă-n a inimii tale casă
Și închide-mă acolo de-ți dorești,
Spune-mi că mă iubești nespus
Că îmi vei fi pe veci supus.

Ascunde-mă în sufletu-ți cald
Că îmi ești tare drag,
Nici boii la jug nu trag
Când ești plecat departe.

Ascunde-mă în visele-ți de noapte,
Rătăcește-te intenționat
În ale labirinturilor mele tandre șoapte,
Lasă-mă să-ți fiu jumătate 
Pe termen lung;

Nu vreau să ajung la bătrânețe
Fără iubirea-ți care îmi dă binețe
Și-mi șterge ridurile crețe de pe frunte
Când lacrimi de dor vărs cât un munte.

Ascunde-mă iubite printre cuvinte,
Nu mă scoate deloc din a ta minte,
Adu-ți aminte de noi doi și răsăritul
Când se apropie asfințitul.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare

O notă proastă

Dacă viorile-ar tăcea
Și muzica iubirii-ar înceta,
Dacă marea n-ar mai fremăta
Sau pescărușii s-ar speria
De nu ar mai vedea albastra zare
Pe care liniștiți să zboare,
Aș zice că viața e scoasă din tipare.

Dacă buturuga mică
N-ar putea răsturna carul mare
Ca-ntr-un proverb condimentat
Cu puțin piper și-un strop de sare,
Mi-aș pune multe semne de-întrebare,
M-aș muta pe-o insulă plutitoare
Răsfățată zilnic de mândrul soare.

Dacă nu ar exista nicio barcă de salvare
Pe-un țărm frumos, în clipele amăgitoare,
Aș face din sfori groase o spânzurătoare
În care-aș pune tristețea neîndurătoare,
I-aș da foc durerii în piața mare,
N-aș suferi dac-aș primi
O notă proastă la purtare!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare

Search (Căutare)

Într-o căutare bezmetică,
prin întunericul unui gând,
te-am zărit, iubire, într-un mugure fecund
ascuns în sufletu-mi plăpând
de când a plouat cu fericire pe pământ;

Dansând ca o frunză-n vânt
la ceasul înserării,
am găsit răspunsul 

întrebării neîncuietoare
care stătea tolănită ca o nesimțitoare
goală pușcă în amiaza mare
pe un scăunel din mintea-mi sclipitoare.

Într-o tulburătoare clipă
am rupt o pană albă din a timpului aripă
și mi-am lipit-o de un umăr
ca să nu mai număr orele, zilele, anii...

În castanii înfloriți
mi-am pus fiorii amețiți de dor
când stele verzi și-albastre
au apărut subit în al nopții decor;

Cu picioarele pe un covor fermecat
ca o fată cuminte am stat
până când furtuna de nisip
dintr-o clepsidră spartă a încetat;

Prin vise colorate mai târziu am zburat
ca o pasăre spre un vârf înalt de munte
ca să arunc în prapastia uitării
lucrurile vechi, mărunte.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare