Opțiune

Eu te-am ales ca să pot sta
La umbra-ți odihnitoare
În verile dogoritoare,
Am vrut să-mi fii acoperiș
Pe viscol și pe ninsoare,
Burete de șters durerea
Și lacrimile-amare;

Într-o zi de sărbătoare
Te-am cules ca pe o floare
Dintr-o grădină mare
De la capăt de lume,
Îmi plăcea mult al tău nume
Și frumusețea-ți răpitoare
Ce m-atrăgea ca un magnet
Chiar și din depărtare.

Ca o plantă agățătoare
M-am lipit de tine
Într-o clipă de disperare,
Nu știam a scrie 
Nici măcar o poezie,
Eram cuprinsă de melancolie
Când mi-ai dat să beau Apă vie
Din izvoru-ți fermecat;

Ani la rând te-am adorat
De-aceea te-am primit cu drag
În sufletu-mi curat și cald,
Am vrut să navigăm împreună
Pe mări și pe oceane de smarald.

Ți-am spus ades că mă uimești,
Că ești superbă, ca o zână din povești,
Mi-ai spus că n-ai să mă părăsești,
Că o să-mi dăruiești Luna de pe cer
Și te-am crezut;

Mi-ai fost puternic scut,
M-ai apărat de tot ce-a fost urât,
Mi-ai vindecat sufletul rupt
Cu puterea-ți tămăduitoare...
Eu te-am ales, miracol, splendoare,
Stea purtătoare de noroc,
Iubire, năvalnic foc.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare

În noaptea aceea

Dormea adânc un fluture albastru
Pe coama unui cal măiastru
Iar eu mă minunam de-un astru
Pictat pe-o pânză albă de bumbac;

Era cald în al inimii mele cerdac,
Sufletul mă îndemna să tac,
Dar eu voiam să mă dezbrac de tăcere,
Să urlu de fericire, nu de durere.

Dormeau florile-n grădină
În noaptea aceea senină
Și-am scos de la naftalină
O bucată de etamină
Pe care-am reușit să cos
Arcul și săgeata lui Eros.

Dormea un prinț frumos sub un chiparos
Pe un covor de frunze întors pe dos,
În noaptea aceea fermecată
Ca-ntr-o poveste veche minunată.

Dormea lumea toată
Dar eu eram trează ca altădată,
Îmi tatuam pe coala curată a sufletului
Numele iubitului meu drag.

Dormeau nuferii pe lac,
Timpul nu mai era posac,
Stele verzi pe cer dansau,
Fiori de dragoste prin aer pluteau.

Era liniște deplină
În universu-mi învăluit de o lumină
Venită de undeva de sus,
De pe tărâmul îngerilor Lui Iisus.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare

Romanticii

Eu văd mereu răsărituri mirifice de soare
În ochii celor care-aud a iubirii chemare,
În oceane de bucurii adeseori înoată
Romanticii pe care destinul îi desfată.

E primăvară non-stop în inimile-n care
Există lumina iubirii cea purificatoare,
Eternii îndrăgostiți sunt răsplătiți
Cu daruri minunate de îngeri și de sfinți.

E zilnic sărbătoare-n viețile celor care
Iubesc până la ultima suflare,
Oamenii buni pot trece peste tot ce-i greu
Căci îl au alături neîncetat pe Dumnezeu.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare

Prin sita timpului

Mi-e dor de tine ca de lumina din zori,
Când ești departe, în mine-i întuneric,
Sunt ploi infernale și crunte ninsori...
Aș vrea prin sita timpului să te strecori,
În voaluri de iubire să mă înfășori,
Apoi să mă iei de subsuori,
Să mă ridici până la cerul făr' de nori.

Mi-e dor de cireșii înfloriți
Pe lângă care ne plimbam fericiți
În fiecare primăvară minunată
Ce lăsa cu gura căscată pe oricine;

Mi-e dor de apele cristaline ale ochilor tăi
În care se scăldau ochii blânzi ai mei,
Aromă de parfum de tei simțeam
Când mă apropiam de gura ta,
Inima îmi tresălta de bucurie
Când c-un sărut mă aprindeai
Ca pe-o făclie.

O mie de zile, de nopți divine,
Am petrecut ca-n vise cu tine,
Azi vreau să fie ca altădată,
Să ne iubim cum ne iubeam odată,
Să nu ne pese de nimic;

Mi-e dor să-ți zic că te ador,
Că ești balsam vindecător
Pentru suflețelul meu,
Mi-e dor de tine mereu!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare

La vânătoare

Plecat-au haitele de lupi la vânătoare
După căprioare și mioare,
Pădurile sunt defrișate,
Multe mâini sunt pătate de sânge.

Ninge cu dureri nu doar de ieri,
De câțiva ani și ceva
Nu s-a schimbat nimica
Într-o țărișoară frumoasă cândva.

Zburat-au vulturi peste stânci,
Inimile unor oameni
Sunt ca niște râpe-adânci
Pline de lacrimi și suspine.

Entități străine zilnic dau năvală
Să vadă noua Catedrală
Din care Dumnezeu lipsește motivat,
S-a săturat de cei ce trăiesc în păcat!

Iar a tunat și-a fulgerat
Într-un oraș aglomerat
De la capătul celălalt al lumii,
Miaună pisicile, latră câinii,
Au ieșit din vagăuni căpcăunii.

S-a rupt o limbă a unui ceas,
Puține clipe până mâine au rămas,
Eu fac popas prin amintiri,
Privesc cu ochii minții
Grădini cu crini și trandafiri.

Au înghețat doi iriși albaștri, azi noapte 

Când au căzut din cer trei aștri,
Un foc mistuitor 

A pârjolit totul în calea lui,

Vorbe de duh cu nemiluita
Au fost trimise pe calea aerului.

Pe cărărui abrupte eu las acum trecutul,
Mi-am plătit toate polițele, tributul,
Nu am nimic a-mi reproșa,
Îmi e curat sufletul, mi-e caldă inima;

Pot iubi, pot ajuta, 

Pot înțelege, pot ierta,
Nu urăsc, nu clevetesc,
Nu dușmănesc pe nimenea,
Sunt fericită, împlinită,
E minunată viața mea!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare

Fără tine, eu...

Pe clape albe de pian
Am pus fioru-mi de dor diafan
Ca să-mi aduc aminte an de an
Ce bune prietene eram.

Prin galaxii necunoscute,
În zori, de mână ne plimbam,
Serile frumoase ni le petreceam
Participând la fiecare bairam
Oferit de stele și de Lună.

Îți amintești prin câte pasaje de timp
Am trecut împreună, iubire nebună?
Te cuibărisei ca o pasăre 
în inima-mi bună,
Știai că nu agreez cuvântul "minciună".

Pe strune de chitare și de viori 
Am să pun petale de flori de nu-mă-uita
Ca să faci parte mereu din viața mea,
Căci fără tine eu... n-aș putea rezista!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare

Acum, mâine, mereu

Iubește-mă-n noaptea aceasta albă
Când firul de iarbă nu poate să răsară
De sub plapuma groasă de omăt,
Mai pune un ciot de lemn în sobă,
Ca să mă fac dragule comodă,
Căci jinduiesc după mângâierea ta.

Topește gheața tăcerii dintre noi,
Recită-mi versurile-ți noi,
Sărută-mi buzele moi înainte de culcare
Ca să spargem liniștea asta apăsătoare
Cu zgomotul inimilor noastre bătând
Să ne trezim în zori veseli, surâzând.

Scoate-ți din gând tot ce e rău,
Lipește-ți sufletul de sufletul meu
Ca să mă bucur de căldura lui doar eu;
Iubește-mă acum, mâine, mereu,
Așa cum mă iubeai odată
Ca pe o fată dulce, nevinovată.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare