Blocaj temporar

Picură ploaia încet, încet,
Motive de supărare sunt berechet,
Într-o noapte-albastră ca oricare
O parte din stelele strălucitoare
S-au stins în tăcere, în a uitării mare.

Au dispărut din peisaj bărcile de salvare,
Pe-a fericirii cărare nu mai e soare,
Cârduri de păsări răpitoare
De pe plaiuri îndepărtate au venit,
Porumbelul păcii s-a speriat și a fugit.

Unii bogătași au pus stăpânire pe Lună,
Pe pământ e tot mai des furtună,
Cete întregi de lei furioși
Îi vânează pe oamenii credincioși
Din zori până în seară.

Fiecare țară trece prin schimbări,
Nimic nu mai e la fel ca ieri,
Nu toată lumea vrea, se știe,
Să fie pace, armonie,
"A iubi necondiționat"
Este considerat ceva perimat.

Unii dau vina pe Dumnezeu
Pentru tot ce se întâmplă rău,
Dar e greșit a gândi așa... !
"Omul" cu mânuța sa
Distruge tot ce-i frumos,
Mulți descreierați sunt ahtiați
După ciolanul cu, sau fără os.

Picură ploaia, a început harmălaia,
Lacrimi din cer curg peste noi,
Soldații dreptății cad doi câte doi
Pe câmpul minat, în al ego-urilor război,
Decorul vieții e din ce în ce mai ciudat,
Drumul spre răsărit e temporar blocat.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare

Pe Calea Fericirii

Nu spune nimic, sărută-mă-n tăcere
În noaptea asta neagră plină de mistere,
Fă ca secundele să nu pară efemere,
Nu te opri deloc din jocul iubirii,
Du-mă drăguțul meu pe Calea Fericirii
Să vedem stelele aprinse, nu doar în vise.

Strânge-mă în brațe,
Iubește-mă cu patimă până în zori
Când vor trece peste podurile de flori
Cârdurile de egrete și de cocori
Din poemele frumoase scrise în culori.

Ascultă-mi inima cum bate
Pentru tine, scumpa mea jumătate,
Sentimente amplificate
Cu nemiluita poți găsi
În sufletu-mi îmbrăcat în straie aurii.

Te iubesc mult! Cândva, demult,
Ai prefăcut întunericul în lumină,
M-ai făcut să mă simt ca o regină;
Astăzi, sunt mireasa ta,
Îți aparțin cu toată ființa mea,
în viața aceasta... Îți voi aparține
Și-n viețile care vor urma.

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Iubire fără hotare 

Nu-i de mirare!

Ți-s ochii limpezi ca două izvoare
În care se-oglindesc stele strălucitoare
În nopțile de vară dogoritoare
Când pescărușii se plimbă ca noi doi
Pe-același țărm superb de mare.

Ți-e chipul angelic, nu-i de mirare,
Lumina din sufletu-ți blând
Se vede din depărtare,
În brațele-ți iubitoare aș sta mereu,
Centrul universului meu.

Ți-e trupul parcă sculptat,
Frumusețea, de neegalat,
Dumnezeu când te-a creat
Cu daruri multe te-a înzestrat.

Ți-s mâinile fine, ca de pianist,
Când mă atingi cu greu rezist
Tentației de-a te îmbrățișa;
Ți-s buzele mai dulci ca mierea,
În fiecare minut cu foc le-aș săruta.

Ce bine că faci parte din viața mea!
Ești muza care mă inspiră neîncetat,
Oază fermecată de iubire,
Orizont nemărginit de fericire.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare

Dulcea sărutare

S-au dărâmat zidurile de tăceri de joi,
S-au construit punți de legătură noi,
Ploi acide nu au mai căzut
Pe niciun petec de pământ.

S-a aprins scânteia din privirea ta
Când au apărut pe perna mea
Două albe lăcrămioare
Frumoase ca niște mărgăritare.

A răsărit o floare de nu mă uita
În grădina din inima mea
Când dulcea sărutare-a ta
Până în suflet am simțit-o;

"Iubito, nu mă părăsi,"
Mi-ai spus la ureche încetișor
În timp ce stângu-ți obrăjor
Se înroșa ca un bujor;

Te-am mângâiat 
Pe umărul drept ușor
Și-am scos din buzunar
Un bilețel de-amor
Pe care scria că te ador,
Că vreau să fiu cu tine
Până la sfârșitul zilelor.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare

Vine... !

Vine primăvara,
Am să-mi iau din nou chitara,
Am să urc pe-un vârf de munte
Unde aerul nu-i poluat
Și-am să mă apuc iar de cântat.

Nisipul din clepsidră nu s-a terminat,
Nu mai am bătăi de cap,
Perioada de hibernare a expirat,
În inima-mi frumoasă, mare,
Nu mai e cod galben de ninsoare.

Am să mă dezbrac de nepăsare
Și-am să-mi îndrept privirea către soare,
Vreau să-mi umplu ale sufletului hambare
Cu raze mii de fericire și de iubire.

Vine primăvara de departe,
Cerul e mai aproape de pământ,
Văd păsări zburând mai tot timpul;
Ce bine că s-a sfârșit anotimpul rece!

Voi petrece ore-n șir contemplând natura,
Ca Hopa-Mitică am să mă dau de-a dura
Pe covoare de flori de cireș și de cais,
Îmi voi împlini orice dorință și vis.

Vine Miss Spring în curând,
Desigur, nu mă va găsi plângând,
Ci radiind de bucurie
Ca-n minunata-mi copilărie.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare

Da, da...

Mie-mi bate inima
Ca ceasul mecanic
De la mâna stângă a ta,
Tic-tac, tic-tac,
În veșmintele fericirii mă îmbrac
Și-n miez de noapte nu tac;

Urlu la Lună ca o nebună
Ca să-mi pui versurile
Pe cea mai rezistentă strună
A viorii inimii tale
Căreia îi plac baladele de dor,
Nu cele de jale.

Ca-n poveștile reale mă simt,
Ca o stea pe cer m-aprind
Când în brațe te cuprind,
Nu mă mai desprind
de tine până-n zori
Când răsăritul ne oferă
Spectacolul său mirific de culori.

Da, da... Îmi bate tare inima
Când îmi zâmbești și mă săruți,
Nicicând nu îmi ies din minți
De mă iei la bani mărunți,
Îmi place să-ți spun ce simt,
ce gândesc...

Te iubesc enorm!
Nu pot s-adorm niciodat'
Dacă nu simt trupul tău cald
Lângă trupul meu perfect sculptat.

Tu iubite, ești unicat!
Mereu m-ai fermecat
Cu gentilețea-ți și noblețea de neegalat;
Viața alături de tine-i mai frumoasă
Decât mi-am imaginat.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare

Lacrimi dulci

Din ochii tăi adânci
Cad lacrimi dulci de fericire
Când navigăm pe mări
Și pe oceane de iubire.

Nu ninge nici nu plouă
În povestea noastră nouă,
Gradina Bucuriilor
E plină de flori parfumate
Cu petale roșii delicate
Pe care-s așezate boabe de rouă.

Cu brațele-amândouă
De mijloc mă cuprinzi
În nopțile albastre fierbinți
Și cu patos mă săruți;

Ca doi porumbei îndrăgostiți
Cu aripi largi deschise
Zburăm nestingheriți prin vise
Învăluiți în raze de lumină
Când bolta cerului este senină.

Pe strune de liră și de mandolină
Punem zilnic versuri noi
Despre clipele petrecute în doi,
Pe drumul neted al vieții
Mergem mână în mână
Fără să privim înapoi.

Din ochii mei limpezi
Cad superbe mărgăritare
Când soarele iubirii tale răsare
Și se oglindește în sufletu-mi mare;

Inima ta frumoasă îmi e casă,
Vocea-ți duioasă mă face să plutesc
De fiecare dată când îmi spui:
"Femeie dragă, te iubesc!"

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Iubire fără hotare